Istoric: Sociodrama este o metodă de grup pentru tratarea problemelor sociale și de grup, creat de psihiatrul de origine română J. L. Moreno (1889-1974) . Din punct de vedere metodologic, se situează printre metodele de acțiune, în strânsă legătură cu alte metode create de J.L. Moreno, cum ar fi sociometria, psihodrama și trainingul
de rol.
Prima sesiune de sociodramă a avut loc la 1 aprilie 1921 la Viena, condus de J.L Moreno. Sesiunea a avut loc la Teatrul de Comedie din Viena, la doar o câțiva ani după încheierea Primului Război Mondial și prăbușirea Imperiului Austro-Ungar.
„Wiena postbelică era plină de revoltă. Nu exista un guvern stabil, nici un împărat, nici un rege, nici un lider. Și, la fel ca celelalte națiuni ale pământului, Austria era neliniștită, în căutarea unui suflet nou.” (Moreno, 2019).
Potrivit descrierii lui Moreno, publicul la acest eveniment a fost format din aproximativ o mie de persoane, inclusiv politicieni, demnitari străini, lideri religioși și lideri culturali din Viena.
Moreno a apărut pe scenă fără scenariu, fără actori, doar cu un scaun de pluș roșu care semăna cu un tron în mijlocul scenei și o coroană aurită.
El a invitat membrii audienței să se ridice din mulțime spre tron și să ofere o nouă filozofie de conducere pentru noua ordine mondială.
Deși pentru acest eveniment, J.L. Moreno, la vremea respectivă, a fost subiectul multor critici, acest eveniment a avut un rol și o importanță majoră în a arăta potențialul sociodramei de a aborda problemele sociale și de a oferi soluții la nivel de grup și de comunitate.
Definirea sociodramei:
Există mai multe definiții diferite ale sociodramei, fiecare dintre acestea punând accentul pe o funcție diferită, în funcție de funcția pe care formulatorul o consideră cea mai importantă.
În ceea ce privește funcția sa în abordarea temei acestui proiect, sociodrama este o metodă de grup orientată spre acțiune pentru înțelegerea, explorarea și schimbarea problemelor sociale, instituționale, societale și globale care afectează întreaga umanitate.
Este o metodă de grup a cărei trăsătură esențială este aceea că vede oamenii, acțiunile umane, fenomenele sociale ca fiind întotdeauna încorporate într-un context mai larg, un mediu cultural.
Teza de bază a sociodramei:
Teza de bază a sociodramei este că toată creșterea și funcționarea umană este puternic afectată de influențele sociale mai largi ale culturii noastre și că, prin urmare, oamenii cresc într-un câmp social care exercită o influență enormă asupra lor și care se află în mare parte în afara domeniului conștiinței individuale. De-a lungul vieții, în procesul de socializare, individul întâlnește forțe sociale și culturale, sisteme de credințe, valori și moduri de viață care îi modelează propria viziune asupra modului în care funcționează lumea, iar aceste forțe sociale și culturale îi influențează puternic acțiunile de zi cu zi, acasă, la serviciu, singur și în toate situațiile de grup.
Sociodrama în practică:
În sociodramă, membrii unui grup spun o poveste și/sau o situație socială aleasă în comun care urmează să fie examinată, prin intermediul unui joc de rol și apoi această experiență colectivă este procesată.
Participanții la grup pot experimenta direct cum este să se afle în poziția unei alte persoane sau a unui alt grup, iar această inversare a rolului poate schimba modul în care acționează din propria poziție.
Un efect important și puternic este acela de a declanșa schimbări personale și sistemice.
Sociodrama datorită acțiunii, este un instrument eficient de diagnosticare și de rezolvare a problemelor în funcție de forțele implicate. Grupurile pot explora problemele sociale și sistemice din diferite perspective prin improvizație spontană, ceea ce duce la o înțelegere profundă a sistemelor sociale care modelează oamenii individual și colectiv, precum și a impactului acestora asupra rolurilor și relațiilor personale și de grup.
Prin explorarea diferitelor perspective, sistemele din care fac parte indivizii devin vizibile și transformabile, cu scopul de a ne permite să trăim cu toții o viață sănătoasă, împlinită și fericită, atât la nivel individual, cât și colectiv.
Sociodrama poate fi aplicată în mediul educațional, organizațional și comunitar.
Psihodrama și sociodrama
Structura și tehnicile de sociodramă sunt în mare parte sunt aceleași cu cele ale psihodramei, doar accentul investigației dramatice este diferit: psihodrama se concentrează pe experiența individuală a unui rol al individului, în timp ce sociodrama este preocupată de funcționarea grupului, de interconexiunile dintre grupurile sociale și de consecințele sociale ale acestor calități.
Potențialul psihodramei pentru un catharsis puternic este parțial ceea ce o face un instrument eficient în psihoterapie. În timp ce psihodrama se concentrează pe exteriorizarea problemelor individuale, sociodrama dramatizează problemele sociale. În psihodramă, natura esențială a rolurilor se concentrează asupra elementelor private ale rolurilor, în timp ce sociodrama se concentrează asupra elementelor colective ale rolurilor.
Obiectivele jocului de sociodramă includ exprimarea, catharsisul, înțelegerea, învățarea și exersarea rolurilor. Sociodrama nu este doar povestea unei singure persoane, ci o poveste creată în mod colectiv, care încorporează elemente ale experienței întregului grup, fără a folosi detaliile unei narațiuni specifice.
Psihodrama este mai potrivită pentru dezvoltarea personală, în timp ce sociodrama este mai potrivită pentru schimbarea socială.
Enikő Fazakas
Terapeut de psihodramă
Moreno, J. L. (2019). Psychodrama (Vol. 1, 6th ed.). New York: Beacon House.
Moreno, J. L. (2019). In E. Schreiber, S. Kelley, & S. Giacomucci, (Eds.), The autobiography of a genius. United Kingdom: North West Psychodrama Association.
Moreno, J. L. (1993). Who Shall Survive? Foundations of Sociometry, Group Psychotherapy
and Sociodrama. Student Edition. Virginia: Royal Publishing Company Roanoke
Specialist: Enikő Fazakas
